opțiuni
  • info

8 definiții pentru stocit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOCIT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci.

STOCIT, -Ă, stociți, -te, adj. (Reg.; despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține; fig. stors de vlagă, secătuit, sleit. – V. stoci.

stocit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 33/25 / V: ~orcit, ~orșit / Pl: ~iți, ~e / E: stoci] 1 (Reg; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichid, cu substanțe, cu materii prime etc.) Golit2 (3). 2 a (Trs; Olt; îf storcit; îs) Lapte ~ Lapte bătut. 3 a (Trs; Olt; îaf; îas) Iaurt. 4 (Trs; Olt; îaf; îs) Brânză ~ă Brânză nesărată, făcută din lapte acru. 5 (Fig; d. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor sau, pex, d. oameni) Stors2 (5). 6 (Reg; d. pământ; îf storcit) Secătuit (11).

STOCIT, -Ă, stociți, -te, adj. (Despre organe ale corpului omenesc) Golit, supt; p. ext. stors de vlagă, secătuit, sleit. O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sînge putrezit. EMINESCU, O. I 23.

STOCIT ~tă (~ți, ~te) rar 1) v. A STOCI și A SE STOCI. 2) fig. Care aproape că nu mai are putere de viață; secătuit; sleit. /v. a se stoci

stocit a. Mold. stors, secat: fiarbă-vă mânia ’n vinele stocite EM.

storcit, ~ă a vz stocit

storșit, ~ă a vz stocit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STORCIT adj. strivit, terciuit, zdrobit, (reg.) fleciuit, pistosit, (Olt. și Munt.) storcoșit. (Fructe ~.)

Intrare: stocit
stocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stocit
  • stocitul
  • stocitu‑
  • stocită
  • stocita
plural
  • stociți
  • stociții
  • stocite
  • stocitele
genitiv-dativ singular
  • stocit
  • stocitului
  • stocite
  • stocitei
plural
  • stociți
  • stociților
  • stocite
  • stocitelor
vocativ singular — —
plural — —
storcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • storcit
  • storcitul
  • storcitu‑
  • storcită
  • storcita
plural
  • storciți
  • storciții
  • storcite
  • storcitele
genitiv-dativ singular
  • storcit
  • storcitului
  • storcite
  • storcitei
plural
  • storciți
  • storciților
  • storcite
  • storcitelor
vocativ singular — —
plural — —
storșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stocit, stocităadjectiv

  • 1. regional (Despre organe ale corpului omenesc) Care s-a golit de lichidul pe care îl conține. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: golit supt
    • 1.1. figurat Stors de vlagă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: secătuit sleit
      • format_quote O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sînge putrezit. EMINESCU, O. I 23. DLRLC
etimologie:
  • vezi stoci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.