stichiu s [At: COMAN, GL. 73 / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg; îe) A pune ~ A face să nu se mai atingă nimeni de un lucru, ascunzându-l. 2 (Îae) A înceta de a-l mai folosi. 3 (Îe) A se pune cu ~ (pe cineva) A stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel.

stichiu, s.n. (reg.; în expr.) a pune stichiu = a face să nu se mai atingă nimeni de un lucru, ascunzându-l; a înceta de a-l mai folosi; a se pune cu stichiu (pe cineva) = a stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel.