7 definiții pentru stambol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAMBÓL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”.

stambol1 sm [At: DIONISIE, C., 224 / V: ~iu, (reg) ~bul / Pl: ~i / E: tc Stambol (variantă populară a lui Istanbul) [akçesi, kurușu]] Monedă veche turcească din aur, care a circulat și în țările române în sec. al XVIII-lea.

STAMBÓL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în țările românești în sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”.

stamboliu sm vz stambol1

stambolíŭ m. (turc. istambollu, stambollu, adică „de Stambul”. V. stamboală). Vechĭ. Galben turcesc, numit și turaliŭ (Valora 9 leĭ [cel egiptenesc chear 8 și 7]. Iorga. Negoț. 125 și 224). – Și stamból, pl. lĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stamból s. m., pl. stambóli

stamból s. m., pl. stambóli

Intrare: stambol
stambol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stambol
  • stambolul
  • stambolu‑
plural
  • stamboli
  • stambolii
genitiv-dativ singular
  • stambol
  • stambolului
plural
  • stamboli
  • stambolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stambol

  • 1. Monedă de aur turcească, care a circulat și în Țările Române în secolul XVIII.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • limba turcă Istambol „Constantinopol”
    surse: DEX '98 DEX '09