7 definiții pentru spunător
Explicative DEX
spunător, ~oare [At: PSALT. HUR 88v/6 / V: sponiet~, ~uit~, ~uiet~ / Pl: ~i, ~oare / E: spune + -tor] (Înv) 1 sm Propovăduitor. 2 a Revelator. 3 sm, rar, sf Povestitor. 4 sn (Grm; înv) Cazul prepozițional. 5 smf Persoană care dezvăluie o taină. 6 sn (Mat) Exponent (3).
sponietor, ~oare s, a vz spunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spuietor, ~oare a vz spunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spuitor, ~oare a vz spunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SPUNĂTOR adj. v. revelator, semnificativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spunător adj. v. REVELATOR. SEMNIFICATIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
spunător, spunătoare, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||