12 definiții pentru spleen

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPLEEN s. n. Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de orice. [Pr.: splin] – Din engl. spleen.

spleen sn [At: AR (1841), 377 / P: splin / V: (înv) ~e sf, speen / E: fr splin, eg spleen] Melancolie trecătoare, fără o cauză definită, caracterizată prin plictiseală și prin dezgust față de orice.

SPLEEN [SPLIN] s. n. plictiseală, dezgust față de orice. (< engl., fr. spleen)

spleen s. n. 1993 (anglicism) Stare de melancolie v. expanda [pron. splin] (cf. fr. spleen)

spleen n. (cit. splin), un fel de ipocondrie ce constă într’o plictiseală fără motiv și în desgustul vieții.

*spleen n. (engl. spleen, pron. splin, splină, melancolie). Plictiseală de toate celea: dezgust de viață propiŭ Englejilor. V ipohondrie.

SPLIN s. n. (Englezism) Plictiseală care provine din lipsa unor preocupări serioase și care duce la dezgustul de viață. Triști olandezi de splin minați, Cu ochi de lacrămi înstelați, Oftau spre pajiști de lalele, Bolnavi de splin în vechi castele. BOUREANU, S. P. 16. Splinul îmi abătuse sufletul, îmi întunecase mintea. ALECSANDRI, O. P. 279. Urîtul începuse, și splinul nu era departe. NEGRUZZI, S. I 318. – Scris și: (după englezește) spleen.

SPLIN s.n. Plictiseală cauzată de lipsa unor preocupări serioase; dezgust de viață. [Pl. -nuri. Scris și spleen. / < fr., engl. spleen].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spleen (engl.) [pron. splin] s. n., art. spleenul [pron. splinul] (desp. splee-)

spleen (angl.) [pron. splin] s. n., art. spleenul (splee-)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPLEEN [spli:n], s. n. (LIVR.) Melancolie permanentă fără cauze determinate, manifestată prin plictiseală profundă, prin dezgust față de orice, prin lipsa dorinței de a mai trăi.

Intrare: spleen
  • pronunție: splin
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spleen
  • spleenul
  • spleenu‑
plural
  • spleenuri
  • spleenurile
genitiv-dativ singular
  • spleen
  • spleenului
plural
  • spleenuri
  • spleenurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • splin
  • splinul
  • splinu‑
plural
  • splinuri
  • splinurile
genitiv-dativ singular
  • splin
  • splinului
plural
  • splinuri
  • splinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spleen, spleenurisubstantiv neutru

  • 1. Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală și dezgust față de orice. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • format_quote Triști olandezi de splin mînați, Cu ochi de lacrămi înstelați, Oftau spre pajiști de lalele, Bolnavi de splin în vechi castele. BOUREANU, S. P. 16. DLRLC
    • format_quote Splinul îmi abătuse sufletul, îmi întunecase mintea. ALECSANDRI, O. P. 279. DLRLC
    • format_quote Urîtul începuse, și splinul nu era departe. NEGRUZZI, S. I 318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.