SPANIOL, -Ă, spanioli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Spaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Spaniei sau spaniolilor (1), referitor la Spania ori la spanioli; spaniolesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de spanioli (1). [Pr.: -ni-ol] – Din fr. espagnol, it. spagnolo (după Spania).

spaniol, ~ă smf [At: URECHE, L. 161 / P: ~ni-ol / V: (înv) ~oală a, sf, ~or, is~, ișp~, șp~ (S și: șpagnol), (îvr) spenior / Pl: ~i, ~e / E: fr espagnol, it spagnolo] 1 smf Persoană care face parte din populația de baza a Spaniei Si: (liv) hispanic. 2 smp Popor care trăiește în Spania Si: (liv) hispanic. 3-4 a Care aparține Spaniei sau populației ei Si: (liv) hispanic, (înv) spaniolesc (1-2). 5-6 a Privitor la Spania sau la populația ei Si: (liv) hispanic, (înv) spaniolesc (3-4). 7-8 smf, a (Persoană) originar(ă) din Spania Si: (liv) hispanic, (înv) spaniolesc (5). 9 a (Îs) Gripă ~ă Formă de gripă forte gravă, contagioasă, răspândită din Spania pe întregul glob, după primul război mondial. 10 sf Limba vorbită de spanioli (2) și de unele popoare din America Latină Si: (limba) spaniolească (6). 11-12 sf, a (Asr; îf ~oală) (Oaie sau varietate de oi) spancă (1-2). 13-14 sf, a (Găină sau rasă de găini) cu penele de culoare neagră cu reflexe metalice, cu bărbia albă și bună ouătoare.

SPANIOL, -Ă, spanioli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Spaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Spaniei sau spaniolilor (1), privitor la Spania sau la spanioli, originar din Spania; spaniolesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de spanioli (1). [Pr.: -ni-ol] – Din fr. espagnol, it. spagnolo (după Spania).

SPANIOL², -Ă, spanioli, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Spaniei sau originară din Spania.

SPANIOL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Spania. II. s. f. 1. limbă romanică vorbită în Spania și în toate țările Americii Centrale și de Sud, cu excepția Braziliei. 2. un fel de eșarfă care acoperă capul femeilor spaniole. (după fr. espagnol, it. spagnolo)

SPANIOL² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Spaniei sau este originară din Spania. /<fr. espagnol, it. spagnola

spaniol (desp. -ni-ol) adj. m., s. m., pl. spanioli; adj. f., s. f. spaniolă, pl. spaniole

spaniol (-ni-ol) adj. m., s. m., pl. spanioli; adj. f., s. f. spaniolă, pl. spaniole

spaniol (-lă), adj. – Care ține de Spania sau de locuitorii ei. It. spagnuolo. – Der. spaniolesc, adj. (spaniol); spaniolește, adv. (în spaniolă); spancă, s. f. (varietate de oi provenind din Spania), din rus. španka.

SPANIOLĂ s. spanioloaică.

SPANIOLĂ s. spanioloaică.