somină sf [At: ANON. CAR. / V: ~menă, sumi~ / Pl: ~ni / E: scr somina] 1 (Ban; Trs) Par care se așază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2 (Ban) Bârnă mai subțire de care se leagă lanțul căldării la cuptor. 3 (Reg) Bârnă lungă care unește căpriorii casei. 4 (Ban; îf sumină) Parte a podului unei case construită pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 5 (Olt) Scobitură în malul unei ape, unde stau peștii. 6 (Olt) Gaură de șobolan, cârtiță etc.

sómină f., pl. ĭ (cp. cu bg. somen, de somnĭ, adică „cotlon”). Olt. Scobitură supt mal în care staŭ ascunșĭ peștiĭ: păstrăviĭ înfundaŭ sominile (NPI. Ceaur, 60). Adăpostu de supt streșina unuĭ bordeĭ (CL. 1922, 369 și 370. V. și BSG. 1922, 128). Galerie de șoarice, de cîrtiță. V. crov.

somenă sf vz somină

somină (-ne), s. f. – 1. (Banat) Traversă. – 2. (Mold.) Acoperiș mic, streașină, ieșitură, acoperiș de protecție, șopron. – 3. Bîrlog, vizuină, ascunzătoare. – Var. somenă. Probabil rezultatul confuziei diferitelor cuvinte sl., cf. sb. somin „ieșitură”, sominj „cotlon”, sőigj „fumar deschis în acoperiș” (Candrea).

somină, somini, s.f. (reg.) 1. par care se așază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2. bârnă mai subțire de care se leagă lanțul căldării la cuptor. 3. bârnă lungă care unește căpriorii casei. 4. (în forma: sumină) parte a podului unei case construită pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 5. scobitură în malul unei ape, unde stau peștii. 6. ascunzătoare, gaură de șobolan, de cârtiță etc.