sómină f., pl. ĭ (cp. cu bg. somen, de somnĭ, adică „cotlon”). Olt. Scobitură supt mal în care staŭ ascunșĭ peștiĭ: păstrăviĭ înfundaŭ sominile (NPI. Ceaur, 60). Adăpostu de supt streșina unuĭ bordeĭ (CL. 1922, 369 și 370. V. și BSG. 1922, 128). Galerie de șoarice, de cîrtiță. V. crov.