sodăș sm [At: (începutul sec XVII), IORGA, D. B. I, 22 / V: ~duș, solduș, săduș / Pl: ~i / E: mg szvodus] (Înv) 1 Garant (1). 2 Răzeș.

sódăș și -uș m., pl. eșĭ (ung. szvados, szovados, szovatos, szavatos). L. V. Nord. Garant, chezăș.

săduș sm vz sodăș

soduș sm vz sodăș

solduș sm vz sodăș

sóduș, V. sodăș.

sodăș (-și), s. m. – Garant, chezaș. – Var. so(l)duș. Mag. szovados (Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, 137; Treml, BL, II, 40). Sec. XVII, înv. și Trans.

SODĂȘ s. v. cauțiune, fidejusor, garant.

sodăș s. v. CAUȚIUNE. FIDEJUSOR. GARANT.

SODĂȘ s. m. (Mold., Ban.) Chezaș, garant. A: Cela ce (...) nu-ș va putea, pune sodășul să-i dea giurămănt, de va giura cum nu știe c-au fost acei bani răi, să fie în pace. PRAV. C: Soldush. Primus author. AC, 370. Variante: solduș (AC, 370). Etimologie: magh. szovados.

SOLDUȘ s. m. v. sodăș.