socinian, ~ă a [At: XENOPOL, I. R. V, 73 / Pl: ~ieni, ~iene / E: lat socinianus, fr socinien] 1 a Care aparține socinianismului. 2 a Privitor la socinianism. 3 smf Adept al socinianismului.

SOCINIAN, -Ă s.m. și f. Adept al socinianismului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. socinien].

SOCINIAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al socinianismului. (< fr. socinien)

*socinián, -ă adj. Relativ la erezia luĭ Socin. Subst Aderent al socinianizmuluĭ. V. unitar.

socinian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. socinieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. sociniană, pl. sociniene

socinian (-ni-an) adj. m., s. m., pl. socinieni (-ni-eni); adj. f., s. f. sociniană, pl. sociniene

SOCINIÉNI (< fr. {s}; n. pr. Socinus) s. m. pl. Adepți ai unui curent protestant antitrinitarian, întemeiat în Italia, de Lelio Sozzni sau Socini (zis Socinus) (1525-1562) și dezvoltat în Polonia de nepotul său Fausto S. (1539-1604), care nega divinitatea lui Hristos, păcatul originar, predestinarea și considera „sfintele taine” doar ca ritualuri simbolice. În sec. 17 s-au contopit cu unitarienii.