socaci sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) suc~ / Pl: ~ / E: mg szakács] (Îrg) Bucătar.

socácĭ n., pl. tot așa (ung. szakács). Trans. Bucătar. – Fem. -ăciță, pl. e.

socăciță sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 246 / V: (reg) ~ățică, ~ac~, ~coc~, suc~ / Pl: ~țe / E: socaci + -iță] (Îrg) Bucătăreasă.

sucaci sm vz socaci

socaci (-i), s. m. – (Trans.) Bucătar. Mag. szakács (Tiktin; Gáldi, Dict., 160), cf. sl. sokačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353). – Der. socăciță, s. f. (bucătăreasă); socăci, vb. (a găti); socăcioaie (var. sucăcioaie), s. f. (bucătăreasă).

SOCACI s. v. bucătar.

socaci s. v. BUCĂTAR.

socăciță s. v. BUCĂTĂREASĂ.

SOCACI s. m. (Ban.) Bucătar. C: Sokacs. Cocus. AC, 370. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, Sokacs. Szokacs. LEX. MARS., 197. // B: Un socaciu la o bucătărie făcea bucate. E ante 1704, 27^v. Socaciul cu cîinele. Un cîine intră într-o cuhnie și avîndu socaciul lucru, iară cîinele găsi o inimă și o mîncă. E 1717, 169^v. *Arhimagirĭ: mai mare socacilor sau mai mare oștilor, hatman. MARDARIE, 104; cf. E ante 1704, 30^r. Etimologie: magh. szakács. Cf. m a g h e r, p ă z i t o r.

socáci, (socaciu), s.m. (reg.) Bucătar. ■ (onom.) Socaci(u), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. szakács „bucătar” (MDA), cf. sl. sokačĭ.

socaci, (socaciu), s.m. – (reg.) Bucătar. ♦ (onom.) Socaci, Socaciu, nume de familie (30 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. szakács „bucătar” (MDA), cf. sl. sokačĭ.