18 definiții pentru smucit (adj.) smuncit smâncit zmucit zmuncit zmâncit zmâcit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

smucit1 sns [At: LM / V: (reg) smâncet / E: smuci] Smucire (2).

smucit2, ~ă [At: PONTBRIAT / V: ~unc~, zmuncit, (înv) smâcit, (reg) smâncit, zmâcit / Pl: ~iți, ~e / E: smuci] 1 a Care este tras cu putere (pentru a fi deplasat din locul în care se află). 2-3 a, av (D. mișcări, gesturi) (Care este făcut) în mod brusc, repezit și cu forță. 4 a (Reg; d. cuvinte) Care este pronunțat repezit și în grabă. 5-6 a, av (Reg; pex; d. oameni) (Care vorbește) repezit, răstit și împiedicat. 7 a (Reg; d. femei) Care lucrează repede și, de obicei, prost. 8 a (Îrg) Nebun.

SMUCÍT2, -Ă, smuciți, -te, adj. 1. (În sintagme și expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit). A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat). 2. (Fam.) Trăsnit, țicnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncít, -ă, smâncít, -ă adj.] – V. smuci.

SMUCÍT, -Ă, smuciți, -te, adj. (Și în forma smuncit) Tras cu putere (spre a fi smuls, scos, urnit dintr-un loc); mișcat brusc încolo și încoace. În legănarea smuncită a arcurilor încercam să ațipesc. C. PETRESCU, S. 78. ◊ (Adverbial) Am înțeles... răspunse gîdele inălțînd ochii holbați de deasupra păcătosului, pe care-l răsucea și-l fereca, smuncit și cu grabă. SADOVEANU, Z. C. 131. ◊ Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit, repezit. (Despre oameni) Smucit la vorbă = care vorbește iute, repezit. [Părintele Timoftei] îi smuncit la vorbă, cam gîngav și bolborosește. SADOVEANU, F. J. 109. – Variante: smuncít, -ă, smîncít, -ă (V. ROM. februarie 1952, 105) adj.

SMÂNCÍT, -Ă adj. v. smucít2.

SMUNCÍT, -Ă adj. v. smucit2.

SMUNCÍT, -Ă adj. v. smucit2.

smâncit, ~ă a vz smucit2

smuncit, ~ă a vz smucit2

SMÂNCÍT, -Ă adj. v. smucit2.

zmucít (vest) și zmuncít (est), adj. Fig. Răpezit, sacadat: vorbă zmuncită. Răpezit, cu mișcărĭ bruște: om zmuncit. – Și zmî(n)cit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMUCÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

smucit adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

smucit, -ă, smuciți, -te adj. 1. nebun, dement 2. impulsiv

Intrare: smucit (adj.)
smucit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smucit
  • smucitul
  • smucitu‑
  • smuci
  • smucita
plural
  • smuciți
  • smuciții
  • smucite
  • smucitele
genitiv-dativ singular
  • smucit
  • smucitului
  • smucite
  • smucitei
plural
  • smuciți
  • smuciților
  • smucite
  • smucitelor
vocativ singular
plural
smuncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncit
  • smuncitul
  • smuncitu‑
  • smunci
  • smuncita
plural
  • smunciți
  • smunciții
  • smuncite
  • smuncitele
genitiv-dativ singular
  • smuncit
  • smuncitului
  • smuncite
  • smuncitei
plural
  • smunciți
  • smunciților
  • smuncite
  • smuncitelor
vocativ singular
plural
smâncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâncit
  • smâncitul
  • smâncitu‑
  • smânci
  • smâncita
plural
  • smânciți
  • smânciții
  • smâncite
  • smâncitele
genitiv-dativ singular
  • smâncit
  • smâncitului
  • smâncite
  • smâncitei
plural
  • smânciți
  • smânciților
  • smâncite
  • smâncitelor
vocativ singular
plural
zmucit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmucit
  • zmucitul
  • zmucitu‑
  • zmuci
  • zmucita
plural
  • zmuciți
  • zmuciții
  • zmucite
  • zmucitele
genitiv-dativ singular
  • zmucit
  • zmucitului
  • zmucite
  • zmucitei
plural
  • zmuciți
  • zmuciților
  • zmucite
  • zmucitelor
vocativ singular
plural
zmuncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuncit
  • zmuncitul
  • zmuncitu‑
  • zmunci
  • zmuncita
plural
  • zmunciți
  • zmunciții
  • zmuncite
  • zmuncitele
genitiv-dativ singular
  • zmuncit
  • zmuncitului
  • zmuncite
  • zmuncitei
plural
  • zmunciți
  • zmunciților
  • zmuncite
  • zmuncitelor
vocativ singular
plural
zmâncit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâncit
  • zmâncitul
  • zmâncitu‑
  • zmânci
  • zmâncita
plural
  • zmânciți
  • zmânciții
  • zmâncite
  • zmâncitele
genitiv-dativ singular
  • zmâncit
  • zmâncitului
  • zmâncite
  • zmâncitei
plural
  • zmânciți
  • zmânciților
  • zmâncite
  • zmâncitelor
vocativ singular
plural
zmâcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâcit
  • zmâcitul
  • zmâcitu‑
  • zmâci
  • zmâcita
plural
  • zmâciți
  • zmâciții
  • zmâcite
  • zmâcitele
genitiv-dativ singular
  • zmâcit
  • zmâcitului
  • zmâcite
  • zmâcitei
plural
  • zmâciți
  • zmâciților
  • zmâcite
  • zmâcitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smucit (adj.) smuncit smâncit zmucit zmuncit zmâncit zmâcit

  • 1. Tras cu putere (spre a fi smuls, scos, urnit dintr-un loc); mișcat brusc încolo și încoace.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • În legănarea smuncită a arcurilor încercam să ațipesc. C. PETRESCU, S. 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Am înțeles... răspunse gîdele înălțînd ochii holbați de deasupra păcătosului, pe care-l răsucea și-l fereca, smuncit și cu grabă. SADOVEANU, Z. C. 131.
      surse: DLRLC
    • 1.2. (în) sintagmă expresie Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit (pe un ton aspru și repezit).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. (în) sintagmă expresie A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Părintele Timoftei] îi smuncit la vorbă, cam gîngav și bolborosește. SADOVEANU, F. J. 109.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi smuci
    surse: DEX '09 DEX '98