3 definiții pentru smintă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smíntă (Trans. Ban.) și smî́ntă (vechî́) f., pl. sminte (d. smintesc). Sminteală, greșeală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMÍNTĂ s. v. abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție.

smintă s. v. ABATERE. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DEMENȚĂ. EROARE. GREȘEALĂ. NEBUNIE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIERDERE. PREJUDICIU. SMINTEALĂ. SMINTIRE. STRICĂCIUNE. ȚICNEALĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Intrare: smintă
substantiv feminin (F44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smintă
  • sminta
plural
  • sminți
  • smințile
genitiv-dativ singular
  • sminți
  • sminții
plural
  • sminți
  • sminților
vocativ singular
plural