O definiție pentru slugărit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

slugărit2, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 23/3 / Pl: ~iți, ~e / E: slugări] 1 (Rar; d. oamenii situați în fruntea unei ierarhii) Căruia i se execută cu supunere exagerată și umilitoare toate ordinele. 2 (D. persoane aflate în calitate de slugă) De ale cărui servicii se profită în mod exagerat.

Intrare: slugărit (adj.)
slugărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slugărit
  • slugăritul
  • slugăritu‑
  • slugări
  • slugărita
plural
  • slugăriți
  • slugăriții
  • slugărite
  • slugăritele
genitiv-dativ singular
  • slugărit
  • slugăritului
  • slugărite
  • slugăritei
plural
  • slugăriți
  • slugăriților
  • slugărite
  • slugăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)