slugărit², ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 23/3 / Pl: ~iți, ~e / E: slugări] 1 (Rar; d. oamenii situați în fruntea unei ierarhii) Căruia i se execută cu supunere exagerată și umilitoare toate ordinele. 2 (D. persoane aflate în calitate de slugă) De ale cărui servicii se profită în mod exagerat.