8 definiții pentru slon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

slon sn [At: (a. 1722) IORGA, S. D. VII, 37 / V: (înv) ~omn / Pl: ~uri, ~oane / E: bg слон, srb slon] 1 (Pop) Șopron. 2 (Bis) Tindă. 3 (Îdt) Prăjină de lemn care este folosită pentru marcarea barierei de la marginea orașului.

SLON, slonuri, s. n. (Regional) Șopron. Și-a făcut casă, slonuri, acareturi, tot ce trebuie la o casă. La CADE.

SLON, slonuri, s. n. (Reg.) Șopron. – Comp. sb. slom.

slon n., pl. urĭ și oane (cp. cu bg. rus. slon, elefant, și cu sîrb. slom, surpătură, loc surpat). Vest. Pridvor, portic (la biserică). Șopron numaĭ cu 2-3 părețĭ: o căruță supt un slon în curtea caselor sale (Univ. 22, 7, 1915; 2, 1; Cod.). – Vechĭ slomn. Dim. slonecĭ, pl. e. Slom în CL. 1910, 898, și 1913, 826.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLON s. v. barieră, pridvor, șopron, tindă.

slon s. v. BARIERĂ. PRIDVOR. ȘOPRON. TINDĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slon (-nuri), s. n.1. Vestibul de biserică. – 2. (Olt.) Șopron. – Var. înv. slomnu. Sb. sleme „fronton, fațadă”, var. probabil din sb. slemena. Legătura cu sl. sloniti, slonĕti „a sprijini” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Miklosich, Lexicon, 858; Cihac, II, 348; Conev 80; Tiktin; Candrea) nu este probabilă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SLON, sat în com. Cerașu (jud. Prahova), în apropierea căruia au fost descoperite două cetăți de piatră (sec. 9-10) aparținând populației românești.

Intrare: slon
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slon
  • slonul
  • slonu‑
plural
  • slonuri
  • slonurile
genitiv-dativ singular
  • slon
  • slonului
plural
  • slonuri
  • slonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slon

etimologie: