opțiuni
  • info
2 definiții pentru singulativ (adj.)

Explicative DEX

SINGULATIV, -Ă I. adj. (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif)

Ortografice DOOM

singulativ adj. m., pl. singulativi; f. sg. singulativă, pl. singulative

Intrare: singulativ (adj.)
singulativ2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singulativ
  • singulativul
  • singulativu‑
  • singulativă
  • singulativa
plural
  • singulativi
  • singulativii
  • singulative
  • singulativele
genitiv-dativ singular
  • singulativ
  • singulativului
  • singulative
  • singulativei
plural
  • singulativi
  • singulativilor
  • singulative
  • singulativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

singulativ, singulativăadjectiv

  • 1. (În limbile slave, despre o formație derivată) Care caracterizează un individ opus unui ansamblu. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.