2 definiții pentru sineluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINELUI, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din magh. szinelni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sinelui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sineluiesc, imperf. 3 sg. sineluia; conj. prez. 3 sg. și pl. sineluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sineluire
sineluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sinăluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sinelui, sineluiescverb
- 1. A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuțitoi
- [Pieile] state în apă cîteva zile, au să fie sineluite. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85. DLRLC
-
etimologie:
- szinelni DEX '09