4 definiții pentru sictir (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SICTÍR, (2) sictiruri, s. n., interj. (Arg. și fam.) 1. Interj. (în expr.) Hai sictir! = pleacă! marș de aici! șterge-o! A da cu sictir = a sictiri. 2. S. n. înjurătură trivială. – Din tc. siktir.

sictir [At: (a. 1826) URICARIUL, XIV, 247 / V: (reg) sâc~ i, sitiri / E: tc siktir] 1-2 i (Fam; adesea precedat de i „hai”, „ai”) Cuvânt folosit pentru a înjura pe cineva (sau pentru a-l îndepărta în mod grosolan). 3 i (Îe) A da (cuiva cu sau un ori cu hai) ~ sau a lua (pe cineva) la (sau cu) ~ A înjura pe cineva. 4 sn (Fam) Înjurătură trivială. 5 sn (Fam) Atitudine de dispreț. 6 sm (Reg; îs) Vremea lui ~ Împrejurare nefavorabilă. 7 sm (Reg; irn; îc) ~-pașa Persoană care se crede importantă. 8 sm (Îe) A da mâna cu ~ pașa A sărăci (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sictír2 (arg., fam.) s. n., pl. sictíruri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a trata cu sictir (pe cineva) expr. a trata în mod disprețuitor (pe cineva); a ignora în mod deliberat (pe cineva).

Intrare: sictir (s.n.)
sictir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sictir
  • sictirul
  • sictiru‑
plural
  • sictiruri
  • sictirurile
genitiv-dativ singular
  • sictir
  • sictirului
plural
  • sictiruri
  • sictirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sictir (s.n.)

  • 1. Înjurătură trivială.
    surse: DEX '09

etimologie: