2 definiții pentru sfănțuit (s.n.)
Explicative DEX
sfănțuit sn [At: LM 532 / Pl: ~uri / E: sfănțui] (Pop) 1-3 Sfănțuială (1-3).
Arhaisme și regionalisme
sfănțuit, sfănțuituri, s.n. (înv. și fam.) 1. mituire. 2. stoarcere de bani, de bunuri etc.; escrocare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sfănțuit (s.n.)
sfănțuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)