4 definiții pentru sfulgera


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

2) fúlger, a v. intr. (d. fulger 1 saŭ lat. fulgerare îld. fulgurare; it. folgorare). Produc fulgere: Dumnezeŭ fulgeră. Fig. Trec răpede: o ideĭe v-a fulgerat pin cap. V. impers. Se produc fulgere: uĭte-te cum fulgeră! V. tr. Lovesc cu fulgeru orĭ cu alt lucru omorîtor, trăsnesc: artileria-ĭ fulgera pe dușmanĭ. Fig. Privesc amenințător, grozav: l-a fulgerat cu privirea. – În Serbia sf-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFULGERÁ vb. v. fulgera.

Intrare: sfulgera
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfulgera
  • sfulgerare
  • sfulgerat
  • sfulgeratu‑
  • sfulgerând
  • sfulgerându‑
singular plural
  • sfulgeră
  • sfulgerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfulger
(să)
  • sfulger
  • sfulgeram
  • sfulgerai
  • sfulgerasem
a II-a (tu)
  • sfulgeri
(să)
  • sfulgeri
  • sfulgerai
  • sfulgerași
  • sfulgeraseși
a III-a (el, ea)
  • sfulgeră
(să)
  • sfulgere
  • sfulgera
  • sfulgeră
  • sfulgerase
plural I (noi)
  • sfulgerăm
(să)
  • sfulgerăm
  • sfulgeram
  • sfulgerarăm
  • sfulgeraserăm
  • sfulgerasem
a II-a (voi)
  • sfulgerați
(să)
  • sfulgerați
  • sfulgerați
  • sfulgerarăți
  • sfulgeraserăți
  • sfulgeraseți
a III-a (ei, ele)
  • sfulgeră
(să)
  • sfulgere
  • sfulgerau
  • sfulgera
  • sfulgeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)