5 definiții pentru sfârtecare sfârticare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRTECÁRE, sfârtecări, s. f. Acțiunea de a sfârteca și rezultatul ei. [Var.: sfârticáre s. f.] – V. sfârteca.

SFÂRTICÁRE s. f. v. sfârtecare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sfârtecáre s. f., g.-d. art. sfârtecắrii; pl. sfârtecắri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRTECÁRE s. 1. ciopârțire, sfâșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfâșiere, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.)

SFÎRTECARE s. 1. ciopîrțire, sfîșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfîșiere, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.)

Intrare: sfârtecare
sfârtecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârtecare
  • sfârtecarea
plural
  • sfârtecări
  • sfârtecările
genitiv-dativ singular
  • sfârtecări
  • sfârtecării
plural
  • sfârtecări
  • sfârtecărilor
vocativ singular
plural
sfârticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârticare
  • sfârticarea
plural
  • sfârticări
  • sfârticările
genitiv-dativ singular
  • sfârticări
  • sfârticării
plural
  • sfârticări
  • sfârticărilor
vocativ singular
plural

sfârtecare sfârticare

  • 1. Acțiunea de a sfârteca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi sfârteca
    surse: DEX '09