sfârșenie sf [At: PSALT. 113 / V: ~șanie, ~șănie, fârșenie / Pl: (rar) ~ii / E: sfârși + -enie] 1 (Înv) Sfârșit¹ (1). 2 (Îvr) Sfârșit¹ (15). 3 (Îe) A lua ~ de ... A fi ucis de ... 4 (Îvr; în concepțiile religioase) Judecata de apoi. 5 (Îvr) Scop (1). 6 (Înv) Capăt (2). 7 (Înv) Hotar (1). 8-10 (Reg) Sfârșeală (1-3).

fârșenie sf vz sfârșenie

frășenie sf vz sfârșenie

frâșeniie sf vz sfârșenie

sfârșanie sf vz sfârșenie

sfârșănie sf vz sfârșenie

sfîrșeníe f. (vsl. sŭvrŭšeniĭe). Vechĭ. Sfîrșit, fine. – Și fîrș- (vsl. vrŭšeniĭe). V. săvîrșenie.

SFÂRȘENIE s. v. cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.

sfîrșenie s. v. CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIT.

sfârșenie, sfârșenii, s.f. (înv.) 1. sfârșit. 2. moarte. 3. judecata de apoi. 4. scop, țel. 5. capăt, hotar. 6. (reg.) sfârșeală, stare de leșin.