SERVO- Element de compunere cu sensul „aservit”, „auxiliar”, care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora). – Din fr. servo-.

servo- [At: M. D. ENC. / E: izolat din servocomandă, servomecanism etc.] Element prim de compunere savantă care intră în denumirea unor sisteme tehnice (în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari) și care servește la formarea unor substantive ca: „servoelement”, „servofrână”.

SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora) în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.

SERVO- Element prim de compunere savantă avînd semnificația de „aservit”, „aservitor” pentru elementul care urmează. [Var. serv-. / < fr., it. servo-].

SERVO- elem. „auxiliar”, „mecanism automat”. (< fr. servo-, cf. lat. servus, sclav)

SERV- v. servo-.