SERO- „ser, seros”. ◊ L. serum „zer” > fr. sero-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sero-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină medicală care studiază proprietățile serului din sînge; ~orogenic (v. oro-, v. -genic), adj., (despre intruziuni de roci magmatice) care s-a produs după faza de cutare principală dintr-un geosinclinal; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli infecțioase prin administrarea de seruri; ~tip (v. -tip), s. n., populația unui patogen (virus sau bacterie) în care toți indivizii au caracter serologic comun; ~zim (v. -zim), s. m., factor sanguin inactiv, cu rol esențial în coagularea sîngelui; sin. protrombină.