SEMNALIZATOR, -OARE, semnalizatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca schimbarea direcției de mers a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.

semnalizator, ~oare [At: G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 61 / Pl: ~i, ~oare / E: semnaliza + -tor] 1 a Care transmite semnale (1) la distanță. 2 a Care comunică prin semnale (1). 3 sn Instalație pentru semnalizare (1). 4 sn Indicator luminos al unui autovehicul, care marchează schimbarea direcției de mișcare. 5-6 sn (Rar) Semafor (2, 4). 7 smf Persoană care semnalizează (1).

SEMNALIZATOR, -OARE, semnalizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca direcția de orientare a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.

SEMNALIZATOR, -OARE s.m. și f. Cel care transmite semnale, care semnalizează. // s.n. 1. Semafor. 2. Indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția în care se îndreaptă acesta. [< semnaliza + -tor].

SEMNALIZATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează. II. s. n. 1. semafor. 2. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția și sensul în care se îndreaptă acesta. (după fr. signalisateur)

SEMNALIZATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care semnalizează; care transmite semnale. /a semnaliza + suf. ~iza

semnalizator¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. semnalizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. semnalizatoare

semnalizator¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. semnalizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. semnalizatoare