5 definiții pentru semiotic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMIÓTIC, -Ă, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotică (I), de semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiotique.

SEMIÓTIC, -Ă, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotică (I), de semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiotique.

SEMIÓTIC, -Ă adj. Referitor la semiotică. [< fr. sémiotique, germ. semiotisch].

SEMIÓTIC, -Ă I. adj. referitor la semiotică. II. s. f. știință care studiază semnele, indiferent de natura acestora; studiul simbolurilor; semiologie (2). ◊ orientare în gândirea teoretică contemporană care studiază fenomenele de semnificare și procese de comunicare. (< fr. sémiotique)

SEMIÓTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de semiotică; propriu semioticii. /<fr. sémiotique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*semiótic adj. m., pl. semiótici; f. semiótică, pl. semiótice

Intrare: semiotic
semiotic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semiotic
  • semioticul
  • semioticu‑
  • semiotică
  • semiotica
plural
  • semiotici
  • semioticii
  • semiotice
  • semioticele
genitiv-dativ singular
  • semiotic
  • semioticului
  • semiotice
  • semioticei
plural
  • semiotici
  • semioticilor
  • semiotice
  • semioticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)