4 definiții pentru semețire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
semețire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: sum~ / Pl: ~ri / E: semeți] 1-2 Semeție (1, 5).
sumețire sf vz semețire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEMEȚIRE s. v. aroganță, bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, fală, fudulie, infatuare, încumetare, îndrăzneală, înfumurare, îngâmfare, mândrie, neînfricare, orgoliu, semeție, temeritate, trufie, vanitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
semețire s. v. AROGANȚĂ. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. NEÎNFRICARE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TEMERITATE. TRUFIE. VANITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: semețire
semețire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sumețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||