2 definiții pentru semănat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

semănat2 a [At: PLEȘOIANU, T., II, 47/6 / V: (pop) săm~, (înv) ~mân~ / Pl: ~ați, ~e / E: semăna1] 1 (D. semințe sau d. plante) Care a fost pus sau aruncat în pământ (pregătit), pentru a încolți, a se dezvolta și a rodi. 2 (D. terenuri agricole pregătite) Peste care au fost puse semințele necesare unei culturi Si: însămânțat, (pop) pus, (reg) sămânțat. 3 (Pop; d. persoane) Peste care s-au aruncat boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., când i se face o urare. 4 (Îvr) Îngropat. 5 (Îvr; îf sămănat) Zămislit. 6 (Pan) Aruncat în toate părțile Si: împrăștiat, presărat, risipit. 7 (Rar; fig; d. idei, principii, teorii, metode etc.) Propagat. 8 (Rar; fig; d. învățături morale, concepții, doctrine etc. religioase, divinitatea etc.) Propovăduit (1). 9 (Fig; d. stări, sentimente etc. de ură, de spaimă etc., împrejurări nefavorabile etc.) Care a fost împrăștiat, provocând efecte negative, nenorociri, necazuri etc.

Intrare: semănat (adj.)
semănat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu „a semăna”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănat
  • semănatul
  • semănatu‑
  • semăna
  • semănata
plural
  • semănați
  • semănații
  • semănate
  • semănatele
genitiv-dativ singular
  • semănat
  • semănatului
  • semănate
  • semănatei
plural
  • semănați
  • semănaților
  • semănate
  • semănatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)