4 definiții pentru secui (verb)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secui2 vt [At: DENSUȘIANU, Ț. H. 282 / V: (reg) săc~ / Pzi: ~esc / E: sec + ui] 1 (Sil; c. i. arbori sau trunchiul lor) A tăia și a înlătura un inel din scoarță pentru a împiedica circulația sevei de la coroană la rădăcină și pentru a provoca astfel uscarea lentă, pe verticală, a arborelui Si: a inela, (reg) a certi, a ciungi, a plesura. 2 (Pgn; c. i. plante) A face să se usuce. 3 (Reg; c. i. oameni; îf săcui) A spinteca (3). 4 (Îvr) A prăda.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECUI vb. (SILV.) a inela, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)

SECUI vb. (SILV.) a inela, (reg.) a certi, a ciungi, a plesura. (A ~ arborii.)

Intrare: secui (verb)
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • secui
  • secuire
  • secuit
  • secuitu‑
  • secuind
  • secuindu‑
singular plural
  • secuiește
  • secuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secuiesc
(să)
  • secuiesc
  • secuiam
  • secuii
  • secuisem
a II-a (tu)
  • secuiești
(să)
  • secuiești
  • secuiai
  • secuiși
  • secuiseși
a III-a (el, ea)
  • secuiește
(să)
  • secuiască
  • secuia
  • secui
  • secuise
plural I (noi)
  • secuim
(să)
  • secuim
  • secuiam
  • secuirăm
  • secuiserăm
  • secuisem
a II-a (voi)
  • secuiți
(să)
  • secuiți
  • secuiați
  • secuirăți
  • secuiserăți
  • secuiseți
a III-a (ei, ele)
  • secuiesc
(să)
  • secuiască
  • secuiau
  • secui
  • secuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)