secu (lb. vorbită; pol.) ♦ 1. Securist ◊ „ăsta e Secu al Facultății noastre.” ◊ „Nea Alecu, nea Alecu, frate bun cu nenea Secu.” ♦ 2. Securitate ◊ „Atenție! e de la Secu.” ◊ „Doar că nu pune pistolul pe masă, nu dă telefon la Secu: «Umflați-l».” ◊ „22” 9/96 p. 13 (prescurtare din secu[ritate/-rist]; folosit numai oral înainte de 1989)

SECU s. v. securist, securitate.

Secu’ s. invar. Securitatea (ca instituție).

secu’ s. m. invar. securist, lucrător al Securității.

Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist).