secu (lb. vorbită; pol.) ♦ 1. Securist ◊ „ăsta e Secu al Facultății noastre.” ◊ „Nea Alecu, nea Alecu, frate bun cu nenea Secu.” ♦ 2. Securitate ◊ „Atenție! e de la Secu.” ◊ „Doar că nu pune pistolul pe masă, nu dă telefon la Secu: «Umflați-l».” ◊ „22” 9/96 p. 13 (prescurtare din secu[ritate/-rist]; folosit numai oral înainte de 1989)