4 definiții pentru sectară
Explicative DEX
sectar, ~ă [At: NEGULICI, E. I, 221/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr sectaire] 1 smf Membru înflăcărat (și intolerant, exclusivist) al unei secte religioase, filozofice sau politice Si: (rar) sectarist (1). 2 smf (Spc) Membru al unei secte eterogene Si: (rar) sectarist (2). 3 smf (Pex) Adept al unei doctrine Si: (rar) sectarist (3). 4 a Care ține de sectă. 5 a Privitor la sectă. 6 a (Pex) Care se detașează de o grupare, de spiritul general. 7 a Care dovedește intoleranță, fanatism într-un anumit domeniu.
SECTAR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECTAR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SECTAR1 m. și f. Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
sectar, sectarisubstantiv masculin sectară, sectaresubstantiv feminin
- 1. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filozofice sau religioase. DEX '09 DLRLC DN
- [Doctorul] acum se potolise, deși rămăsese același om de principii rigide, sectar pătimaș. Ideile lui sociale nu intrau în cadrul nici unui partid politic. BART, E. 120. DLRLC
- Între cei închiși a fost și un alt soi de oameni... Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor religioase. GHEREA, ST. CR. II 227. DLRLC
-
etimologie:
- sectaire DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.