scriptoriu sn [At: NEGULICI / V: ~it~, ~rit~ / Pl: ~ii / E: lat scriptorium] (Înv) 1 Scriptorie. 2 Scriitor (10).

SCRIPTORIU s.n. Scriptorie. [< fr., lat. scriptorium].

SCRIPTORIU s. n. scriptorie. (< fr., lat. scriptorium)

scritoriu sm vz scriptoriu

scriptoriu, scriptorii s. n. Atelier de caligrafie și miniatură, care funcționa de obicei în cadrul unei m-ri sau cancelarii nobiliare. Cele mai renumite au existat la m-rile Putna, Dragomirna și Neamț în epoca lui Ștefan cel Mare, iar ultimul la m-rea Căldurășani (sec. 17). – Din lat. scriptorium.

SCRIPTÓRIU (< lat. scriptorius „de scris”) s. n. (În Ev. med.) Atelier în care lucrau meșterii caligrafi și miniaturiști până la apariția tiparului. S. funcționau, de obicei, pe lângă mănăstiri sau pe lângă cancelariile nobiliare.

SCRIPTORIU s. v. birou.

scriptoriu s. v. BIROU.