8 definiții pentru scos (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scos2 sn [At: PO 458 / Pl: ~uri / E: scoate] 1-6 Scoatere (1-2, 4, 9, 11, 12). 7 Ieșit din ou al puilor în urma clocirii. 8 (Înv) Parte ieșită în afară a unei construcții Si: foișor, cerdac. 9 (Înv) Ornament în relief pe suprafața unei construcții Si: stucatură, basorelief. 10 (Îlpp) A ~ de... În afară de...
SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Scoatere. 2. (Învechit) Ornament ieșit în afară pe suprafața unei construcții. A căriia boltă este de lespezi de marmură cu mulțime mici statue și feliurimi de flori și stocaturi arhitectonicești, toate de marmură și așa atîrnate, încît socotește omul că o să cază; și toate acelea scosuri lucrate în aur. GOLESCU, Î. 115.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Faptul de a scoate. 2. (Înv.) Ornament ieșit în afară pe suprafața unei construcții.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
scos a. retras, eliminat. ║ n. lucrarea de a scoate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scos n., pl. urĭ. Acțiunea de a tot scoate: scosu puilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCOS s. scoatere. (~ul cartofilor din pământ.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOS s. scoatere. (~ cartofilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGURĂ DE SCOS s. v. căuc, căuș, polonic, scafă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scos, scosurisubstantiv neutru
- 1. Scoatere. DLRLCsinonime: scoatere
- 2. Ornament ieșit în afară pe suprafața unei construcții. DLRLC
- A căriia boltă este de lespezi de marmură cu mulțime mici statue și feliurimi de flori și stocaturi arhitectonicești, toate de marmură și așa atîrnate, încît socotește omul că o să cază; și toate acelea scosuri lucrate în aur. GOLESCU, Î. 115. DLRLC
-