2 definiții pentru scorocit (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOROCI, scorocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A scociorî, a scormoni. Scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu de nu mai putu să se bată. POPESCU, B. III 114.
SCOROCI, scorocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scociorî, a scormoni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: scorocit (part.)
scorocit1 (part.) participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scoroci, scorocescverb
-
- Scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu de nu mai putu să se bată. POPESCU, B. III 114. DLRLC
-