2 definiții pentru scorocit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOROCÍ, scorocesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A scociorî, a scormoni. Scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu de nu mai putu să se bată. POPESCU, B. III 114.

SCOROCÍ, scorocesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scociorî, a scormoni.

Intrare: scorocit (part.)
scorocit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorocit
  • scorocitul
  • scorocitu‑
  • scoroci
  • scorocita
plural
  • scorociți
  • scorociții
  • scorocite
  • scorocitele
genitiv-dativ singular
  • scorocit
  • scorocitului
  • scorocite
  • scorocitei
plural
  • scorociți
  • scorociților
  • scorocite
  • scorocitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scoroci

etimologie: