opțiuni
  • info
7 definiții pentru scoborâtor (adj.)

Explicative DEX

SCOBORÂTOR, -OARE, scoborători, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară – Scoborî + suf. -tor.

scoborâtor, ~oare [At: COȘBUC, P. I, 257 / Pl: ~i, ~oare / E: scoborî + -tor] (Pop) 1 smf (Asr) Urmaș. 2 a (Rar) Care descrește în intensitate.

SCOBORÂTOR, -OARE, scoborâtori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară. – Scoborî + suf. -tor.

COBORÎTOR, SCOBORÎTOR I. adj. verb. (S)COBORÎ. Care se coboară, care se trage (din), care-și are obîrșia. II. sm. Urmaș, cel ce-și trage obîrșia.

scoborîtór, -oáre adj. Care se scoboară, descendent: ton scoborîtor. Subst. Descendent, urmaș.

Sinonime

SCOBORÂTOR s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. adj. v. coborâtor.

SCOBORÎTOR s., adj. 1. s. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coborîtor, descendent. (Diftong ~.)

Intrare: scoborâtor (adj.)
scoborâtor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoborâtor
  • scoborâtorul
  • scoborâtoru‑
  • scoborâtoare
  • scoborâtoarea
plural
  • scoborâtori
  • scoborâtorii
  • scoborâtoare
  • scoborâtoarele
genitiv-dativ singular
  • scoborâtor
  • scoborâtorului
  • scoborâtoare
  • scoborâtoarei
plural
  • scoborâtori
  • scoborâtorilor
  • scoborâtoare
  • scoborâtoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scoborâtor, scoborâtoareadjectiv

  • 1. Care coboară. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Scoborî + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.