6 definiții pentru scoborâtor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOBORÂTÓR, -OÁRE, scoborători, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară – Scoborî + suf. -tor.

scoborâtor, ~oare [At: COȘBUC, P. I, 257 / Pl: ~i, ~oare / E: scoborî + -tor] (Pop) 1 smf (Asr) Urmaș. 2 a (Rar) Care descrește în intensitate.

SCOBORÂTÓR, -OÁRE, scoborâtori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară. – Scoborî + suf. -tor.

scoborîtór, -oáre adj. Care se scoboară, descendent: ton scoborîtor. Subst. Descendent, urmaș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOBORÂTÓR s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. adj. v. coborâtor.

SCOBORÎTOR s., adj. 1. s. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coborîtor, descendent. (Diftong ~.)

Intrare: scoborâtor (s.m.)
scoborâtor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoborâtor
  • scoborâtorul
  • scoborâtoru‑
plural
  • scoborâtori
  • scoborâtorii
genitiv-dativ singular
  • scoborâtor
  • scoborâtorului
plural
  • scoborâtori
  • scoborâtorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scoborâtor, -oare (persoană) scoborâtoare

etimologie:

  • Scoborî + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09