6 definiții pentru schelălăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELĂLĂÍT s. n. Chelălăit1. – V. schelălăi.

SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s. n. Chelălăit1. – V. schelălăi.

SCHELĂLĂÍT n. 1) v. A SCHELĂLĂI. 2) Sunet caracteristic, ascuțit și repetat, scos mai ales de câini. /v. a schelălăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de câine.)

SCHELĂLĂIT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare. scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: schelălăit
schelălăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitul
  • schelălăitu‑
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturile
genitiv-dativ singular
  • schelălăit
  • schelălăitului
plural
  • schelălăituri
  • schelălăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schelălăit

etimologie:

  • vezi schelălăi
    surse: DEX '98 DEX '09