4 definiții pentru scăpărământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPĂRĂMÍNTE s. n. pl. (Reg.) Scăpărători. – Din scăpăra.

scăpărămínte n. pl. Vest. Amnaru, cremenea și ĭasca. Și f. sing.: trage scăpărămintea (ChN, I, 160).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂPĂRĂMÂNT s. v. scăpărătoare.

scăpărămînt s. v. SCĂPĂRĂTOARE.

Intrare: scăpărământ
scăpărământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpărământ
  • scăpărământul
  • scăpărământu‑
plural
  • scăpărăminte
  • scăpărămintele
genitiv-dativ singular
  • scăpărământ
  • scăpărământului
plural
  • scăpărăminte
  • scăpărămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)