4 definiții pentru scârțar (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÁR, scârțari, adj., s. m. (Reg.) (Om) meschin, zgârcit. – Scârț + suf. -ar.

SCÂRȚÁR, scârțari, adj., s. m. (Reg.) (Om) meschin, zgârcit. – Scârț + suf. -ar.

scârțar sm [At: LEXIC. REG. 85 / Pl: ~i / E: scârț + -ar] 1 (Fam) Om zgârcit. 2 (Reg) Om de nimic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scârțár, scârțári, s.m. (pop. și fam.) 1. om zgârcit. 2. om de nimic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scârțar, scârțari s. m. v. scârțan

Intrare: scârțar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțar
  • scârțarul
  • scârțaru‑
plural
  • scârțari
  • scârțarii
genitiv-dativ singular
  • scârțar
  • scârțarului
plural
  • scârțari
  • scârțarilor
vocativ singular
  • scârțarule
  • scârțare
plural
  • scârțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scârțar

etimologie:

  • Scârț + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09