PĂSTRĂV, păstrăvi, s. m. 1. Pește de apă dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre și roșii și burta gălbuie, care trăiește în apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasă (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fără picior, în formă de scoică de culoare cenușie-negricioasă, care cresc pe trunchiurile copacilor, producând un putregai alb al lemnului. – Din bg. păstărva.

PĂSTRĂV¹ ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie medie, cu corp îngroșat la mijloc și presărat cu puncte negre și roșii, apreciat pentru carnea lui. /<bulg. păstăvra

PĂSTRĂV² ~i m. Ciupercă comestibilă de forma unei scoici, de culoare cenușie-închisă, care crește pe trunchiuri de copaci. /<bulg. păstăvra

păstrăv s. m., pl. păstrăvi

PĂSTRĂV s. 1. (IHT.; Salmo trutta fario) (reg.) păstran, pătat. 2. (IHT.) păstrăv de mare (Salmo trutta labrax) = (reg.) alabalâc. 3. (BOT.; Pleurotus ostreatus) burete-negru.

PĂSTRĂV s. v. burete-de-nuc.

păstrăv, -ă, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) pestriț la culoare (ca păstrăvul). 2. (s.m.) piatră pestriță pentru cute; prundar. 3. (s.m. la pl.) pistrui pe față.