2 definiții pentru sărutat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. A atinge un lucru sau o ființă cu buzele în semn de afecțiune sau ca o manifestare erotică; a pupa. Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26. La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95. Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69. Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225. ◊ (Poetic) Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20. ◊ Fig. Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri (= dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai). ◊ Refl. reciproc. Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82. Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. ◊ Intranz. Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384. ♦ A atinge cu buzele mîna cuiva, un obiect de cult (sau considerat ca atare) schițînd sărutul în semn de respect, adorație, umilință. Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79. Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19. Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207. ◊ Fig. [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22. ◊ Expr. Sărut mîna = formulă de salut adresată de obicei unei femei (mai în vîrstă). M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33. Sărut dreapta = formulă servilă de salut adresată în trecut preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.

Intrare: sărutat (part.)
sărutat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărutat
  • sărutatul
  • sărutatu‑
  • săruta
  • sărutata
plural
  • sărutați
  • sărutații
  • sărutate
  • sărutatele
genitiv-dativ singular
  • sărutat
  • sărutatului
  • sărutate
  • sărutatei
plural
  • sărutați
  • sărutaților
  • sărutate
  • sărutatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

săruta săriuta sărota

  • 1. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare erotică; a (se) pupa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pupa țocăi țuca 13 exemple
    exemple
    • Și apucîndu-i capul între mîni, o sărutai ca pe un copil, în părul ei negru și bogat. HOGAȘ, M. N. 26.
      surse: DLRLC
    • La plecare, mama Ilinca l-a sărutat mai cu rupere de inimă și a plîns mai cu foc. VLAHUȚĂ, O. A. I 95.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul, văzînd aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutînd mereu cucoșul și dezmierdîndu-l. CREANGĂ, P. 69.
      surse: DLRLC
    • Astă-noapte am visat, Bade, că te-am sărutat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 225.
      surse: DLRLC
    • poetic Gingașa fată... Numai de soare fu sărutată. ALECSANDRI, P. I 20.
      surse: DLRLC
    • figurat Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa, cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32.
      surse: DLRLC
    • Tremurînd ei se sărută... Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Spune-mi mîndră-adevărat: De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîți te-ai sărutat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Să-ncalță frumușel Și sărută subțirel, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 384.
      surse: DLRLC
    • Ajuns în țară, eu te rog, Fă-mi cel din urmă bine: Pămîntul țării să-l săruți Și pentru mine! COȘBUC, P. I 79.
      surse: DLRLC
    • Apoi, sărutînd mîna tatălui său, se despărțiră. ISPIRESCU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Îi dă paloșul să-l sărute, ca semn de pecetluirea jurămîntului. CREANGĂ, P. 207.
      surse: DLRLC
    • figurat [Țara mea] Dunărea bătrînă... îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune. RUSSO, O. 22.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Cine n-are ochi negri, sărută și albaștri = dacă nu poți avea ceea ce dorești, te mulțumești cu ce ai.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie tranzitiv Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • M-am închinat cu sărut mîna, cucoană Zamfiriță. ALECSANDRI, T. I 33.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie tranzitiv învechit Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Boier Stoiceo, sărutămu-ți dreapta, așa te îndeamnă... boierul Rovin... să-ți ridici în sîrg nevasta și copiii și... să fugi spre munți. GALACTION, O. I 52.
        surse: DLRLC

etimologie: