sărire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: sări] 1 Desprindere bruscă de la pământ (sau de pe un punct de sprijin) avântându-se în sus și revenire în același loc sau deplasându-se (puțin) (de obicei repetând mișcarea) Si: săltare (1), sărit¹ (1). 2 Deplasare prin salt² (1) de sus în jos, de jos în sus sau pe o traiectorie curbă (spre a se plasa undeva) Si: sărit¹ (2). 3 (Fig) Trecere bruscă de la o stare, de la o treaptă etc. la alta. 4 Trecere printr-o săritură (1) sau prin escaladare peste un obstacol sau peste ceva ce se interpune Si: sărit¹ (3). 5 Ridicare bruscă de undeva, de pe ceva (pentru a porni, pentru a face ceva). 6 (Îvr) Agresiune . 7 Invazie.

SĂRIRE s. 1. v. escaladare. 2. v. sărit. 3. v. omitere.

SĂRIRE s. 1. escaladare, sărit, trecere. (~ unui zid.) 2. săltare, sărit. (~ într-un picior.) 3. omitere, sărit. (~ unui pasaj din text.)