2 definiții pentru sărcina


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRCINÁ vb. v. însărcina.

Intrare: sărcina
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sărcina
  • sărcinare
  • sărcinat
  • sărcinatu‑
  • sărcinând
  • sărcinându‑
singular plural
  • sărcinea
  • sărcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sărcinez
(să)
  • sărcinez
  • sărcinam
  • sărcinai
  • sărcinasem
a II-a (tu)
  • sărcinezi
(să)
  • sărcinezi
  • sărcinai
  • sărcinași
  • sărcinaseși
a III-a (el, ea)
  • sărcinea
(să)
  • sărcineze
  • sărcina
  • sărcină
  • sărcinase
plural I (noi)
  • sărcinăm
(să)
  • sărcinăm
  • sărcinam
  • sărcinarăm
  • sărcinaserăm
  • sărcinasem
a II-a (voi)
  • sărcinați
(să)
  • sărcinați
  • sărcinați
  • sărcinarăți
  • sărcinaserăți
  • sărcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • sărcinea
(să)
  • sărcineze
  • sărcinau
  • sărcina
  • sărcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)