2 definiții pentru sămânța


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂMÂNȚÁ vb. v. însămânța, semăna.

sămînța vb. v. ÎNSĂMÎNȚA. SEMĂNA.

Intrare: sămânța
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămânța
  • sămânțare
  • sămânțat
  • sămânțatu‑
  • sămânțând
  • sămânțându‑
singular plural
  • sămânțea
  • sămânțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămânțez
(să)
  • sămânțez
  • sămânțam
  • sămânțai
  • sămânțasem
a II-a (tu)
  • sămânțezi
(să)
  • sămânțezi
  • sămânțai
  • sămânțași
  • sămânțaseși
a III-a (el, ea)
  • sămânțea
(să)
  • sămânțeze
  • sămânța
  • sămânță
  • sămânțase
plural I (noi)
  • sămânțăm
(să)
  • sămânțăm
  • sămânțam
  • sămânțarăm
  • sămânțaserăm
  • sămânțasem
a II-a (voi)
  • sămânțați
(să)
  • sămânțați
  • sămânțați
  • sămânțarăți
  • sămânțaserăți
  • sămânțaseți
a III-a (ei, ele)
  • sămânțea
(să)
  • sămânțeze
  • sămânțau
  • sămânța
  • sămânțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)