9 definiții pentru sălbăticit sălbătăcit sălbătecit selbătăcit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLBĂTICÍT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. [Var.: (pop.) sălbătăcít, -ă adj.] – V. sălbătici.

SĂLBĂTICÍT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. [Var.: (pop.) sălbătăcít, -ă adj.] – V. sălbătici.

sălbăticit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 35r1/37 / V: (pop) ~tăcit, ~tecit, (reg) selbătăcit / Pl: ~iți, ~e / E: sălbătici] 1-2 (D. plante cultivate) Care a ajuns (prin degradare) în starea plantelor sălbatice (1). 3 (D. animale domestice) Care a devenit sălbatic (5). 4 (D. plantații, terenuri, etc.) Care a ajuns în stare de paragină din lipsă de îngrijire. 5 (D. oameni) Care a ajuns asemenea unui sălbatic (19). 6 (D. oameni) Care a devenit crud, brutal, violent. 7 (D. oameni) Care s-a abrutizat, s-a îndobitocit. 8 (D. fizionomia, ochii etc. cuiva) Care arată, trădează pe omul sălbatic (19). 9 (Înv) Care a decăzut enorm.

SĂLBĂTICÍT, -Ă, sălbăticiți, -te, adj. (Și în forma sălbătăcit) (Despre animale și plante) Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie. Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300. Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. id. Î. II 13. – Variantă: sălbătăcít, -ă adj.

SĂLBĂTĂCÍT, -Ă adj. v. sălbăticit.

SĂLBĂTĂCÍT, -Ă adj. v. sălbăticit.

SĂLBĂTĂCÍT, -Ă adj. v. sălbăticit.

sălbătăcit, ~ă a vz sălbăticit

sălbătecit, ~ă a vz sălbăticit

selbătăcit, a vz sălbăticit


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂLBĂTICÍT adj. v. părăginit.

SĂLBĂTICIT adj. neîngrijit, părăginit,(reg.) părăginos. (O grădină ~.)

Intrare: sălbăticit
sălbăticit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticit
  • sălbăticitul
  • sălbăticitu‑
  • sălbătici
  • sălbăticita
plural
  • sălbăticiți
  • sălbăticiții
  • sălbăticite
  • sălbăticitele
genitiv-dativ singular
  • sălbăticit
  • sălbăticitului
  • sălbăticite
  • sălbăticitei
plural
  • sălbăticiți
  • sălbăticiților
  • sălbăticite
  • sălbăticitelor
vocativ singular
plural
sălbătăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăcit
  • sălbătăcitul
  • sălbătăcitu‑
  • sălbătăci
  • sălbătăcita
plural
  • sălbătăciți
  • sălbătăciții
  • sălbătăcite
  • sălbătăcitele
genitiv-dativ singular
  • sălbătăcit
  • sălbătăcitului
  • sălbătăcite
  • sălbătăcitei
plural
  • sălbătăciți
  • sălbătăciților
  • sălbătăcite
  • sălbătăcitelor
vocativ singular
plural
sălbătecit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbătăcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sălbăticit sălbătăcit sălbătecit selbătăcit

  • 1. Care a devenit sălbatic, care a ajuns în stare de sălbăticie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: părăginit 2 exemple
    exemple
    • Florile sălbăticite... săltaseră vînjos printre scaieți. C. PETRESCU, C. V. 300.
      surse: DLRLC
    • Sclipirile verzi priveau din întuneric... cu teamă de vietate pe jumătate sălbătăcită. C. PETRESCU,. Î. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sălbătici
    surse: DEX '98 DEX '09