5 definiții pentru săgnit țâgnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săgnit, ~ă a [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 50/2 / V: țign~ / Pl: ~iți, ~e / E: săgni] (Reg) 1 (D. cabaline) Care a căpătat o sagnă (1). 2 (Pex; d. cabaline) Rănit2. 3 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este oarecum murdar.

țicnít, -ă adj. Crăpat puțin: un pahar țicnit. Fig. Picnit de boală, atins puțin, nu întreg: țicnit la cap (saŭ numaĭ: țicnit), cam nebun. Țicnit la piept, cu început de oftică. – Pe la Abrud țîgnit, rănit puțin de șa. V. săgnit, săgnesc.

țîgnít, V. țicnit și săgnesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săgnít, săgnítă, adj. (reg.) 1. (despre cai) care a căpătat o sagnă (rană); rănit. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este murdar; murdărit.

Intrare: săgnit
săgnit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgnit
  • săgnitul
  • săgnitu‑
  • săgni
  • săgnita
plural
  • săgniți
  • săgniții
  • săgnite
  • săgnitele
genitiv-dativ singular
  • săgnit
  • săgnitului
  • săgnite
  • săgnitei
plural
  • săgniți
  • săgniților
  • săgnite
  • săgnitelor
vocativ singular
plural
țâgnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)