10 definiții pentru sădelcă sădilcă sedelcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sădelcă1 sf [At: ALR II 5046/769 / V: (reg) ~dil~, sed~ / Pl: ~lci / E: bg садилка] (Reg) Unealtă de lemn sau de fier, cu un capăt ascuțit, cu care se fac, manual, gropi pentru sădit vița de vie sau răsaduri Si: (reg) sădelniță, sădilă1, sighincă (1).

sădelcă f. Mold. perniță pe spinarea calului la trăsură. [Rus. SIEDELKA, lit. șea mică].

sedélcă și sidélcă f., pl. ĭ (rus. sĭedétka, dim. d. siedló, șa, d. sidĭetĭ, a ședea, vsl. sĭedĭeti. V. siliște, șa, șed, saĭ- dacar 2). Est. Șaŭa cea mică care se pune pe spinarea caluluĭ înhămat la căruță. – Pop. săd-, sad- și sîd-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂDÉLCĂ s. (AGRIC.) (reg.) sădelniță, sădilă, sighincă. (~ pentru sădit răsadurile.)

*SĂDELCĂ s. (AGRIC.) (reg.) sădelniță, sădilă, sighincă. (~ pentru sădit răsadurile.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sădélcă (-ci), s. f. – Pernuță la harnașamentul cailor. – Var. sedelcă, sidelcă. Rus. sĕdelka, din sĕdlo „scaun” (Cihac, II, 322; Iordan, Dift., 95; Conev 95), cf. bg. sĕdjalka. În Mold.

Intrare: sădelcă
sădelcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sădelcă
  • sădelca
plural
  • sădelci
  • sădelcile
genitiv-dativ singular
  • sădelci
  • sădelcii
plural
  • sădelci
  • sădelcilor
vocativ singular
plural
sădilcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sedelcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.