4 definiții pentru răscolnic
Explicative DEX
răscolnic1, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. SCRIBAN, D. / Pl: ~ici, ~ice / E: răscoală1 + -nic] (Înv) Care îndeamnă la răscoală1 (1).
răscólnic, -ă adj. și s. (d. răscoală). Rebel: locuitorĭ răscolnicĭ și nestatornicĭ (Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 228). V. rascolnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
RĂSCOLNIC s., adj. v. agitator, ațâțător, instigator, provocator, tulburător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răscolnic s., adj. v. AGITATOR. AȚÎȚĂTOR. INSTIGATOR. PROVOCATOR. TULBURĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răscolnic
răscolnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)